Mult timp, și încă mai este și acum, omul a considerat că el este ceea ce se vede, s-a confundat cu corpul lui fizic, „o viața am”(este o programare)”asta sunt, când n-oi mai fii, mă duc în pământ sau nu mă duc nicăieri pentru că nu există nimic”, și atunci toate acțiunile pe care le am sunt în funcție de instinct „mănânc ca să nu mor de foame”, „mă încălzesc ca să nu mor de frig”, „atac ca sa nu fiu mâncat”.
Toate aceste acțiuni au avut legătură cu instinctul, cu supraviețuirea și moartea apărând astfel problema uitării; dacă uitarea nu ar intervenii ne-am prinde de faptul că am murit de mute ori și ne-am născut de multe ori ,iar de fiecare dată când ne-am născut am murit în altă parte și că defapt moartea este o trecere continuă dintr-o etapă în alta și suferința apare atunci când dezvolți dependența față de etapa care tocmai se încheie și nu vrei să te duci mai departe din multe motive: frica de nou, frica de ceea ce nu știi, frica de a părăsi zona de confort, deci încercând să răspundem la întrebarea „cine sunt eu”, instinctual ne vine răspunsul: „eu sunt mama…” „eu sunt sora lui x” „eu sunt profesorul de chimie” ” eu sunt doctor de….” deci putem spune că suntem o creație divina ca om, suntem o conștiință pură pe o cale de evoluție și tot suntem egali, dar nu la fel, deoarece fiecare are ritmul lui de a evolua, fiecare face alegerile proprii, fiecare învățam într-o realitate fizica, astfel apare o contradicție: dacă noi suntem o conștiință pura ce să mai învățam? dacă știam lucruri, dar am uitat, oare de ce am uitat? și astfel începem să analizam dacă suntem sau nu într-o perspectiva de separare de orice și de oricine inclusiv de Creator astfel ne dăm seama că facem parte dintr-o unime din totdeauna și este foarte simplu să ramai în aceasta unime atunci când creatorul și creația lui coexista. Toți avem același potential, dar felul în care alegem să folosim acest potential ne face unici, la fel ca și fiecare culoare dintr-un covor care contribuie la culoarea generala a covorului. Astfel ne dăm seama că avem experiențe de toate felurile în aceasta realitate, o grămadă de dezechilibre din multe perspective și cu foarte multe alegeri pe care le-am făcut în diferite etape și pe care dacă le-am analiza acum am fii mândri de noi sau ne-am îngrozi, deoarece alegerile făcute ne-au adus experiențe de pierderi de-a lungul timpului de oameni dragi sau de situații de tot felul , deci aceste valuri de uitare sunt o binecuvântare dintr-o anumita perspectiva pentru ca nu avem profunzimea analizării și evaluări pe care am avea-o la un nivel mai ridicat decât în acel moment. Deci suntem niște ființe multidimensionale, suntem mai mult decât vedem, mai mult decât credem, mai mult decât simțim, percepem și lucrurile astea începem sa le descoperim.
Cunoașterea este la dispoziția tuturor oamenilor, dar fiecare a accesat cunoașterea în funcție de nivelul la care a fost pregătit, astfel că dacă cineva ți-ar pune o informație înainte și n-ai fi pregătit pentru ea atunci nu ai înțelege nimic sau nu ai fii interesat de ea și astfel înțelegem ca fiecare lucru vine la un moment divin pentru fiecare.
Noi venim pe pământ ca să învățam că nivelul de conștiință pe care-l avem determină sentimente, gânduri, convingeri, emoții și materializări în realitatea noastră.
Vine din interior să vrei să-ți atingi obiectivele, să-ți vezi visul cu ochii, să-ți dorești să materializezi lucruri și din dorința de a materializa acest obiectiv începem să ne descoperim pe noi și suntem binecuvântați să o facem aici, în aceasta realitate unde lucrurile se întâmpla foarte încet; trebuie să muncești mult ca sa realizezi ceva comparativ cu o alta realitate în care ai energii foarte puternice și materializezi instantaneu, deci în realitatea noastră fizică suntem energii foarte dense și totul se întâmplă cu încetinitorul pentru că noi sa ajungem să existam în mod conștient în alte realități subtile; este nevoie să învățăm ABC-ul despre aceasta realitate.